La o cafea, pe drumul lui Pintea Viteazul

Pintea Viteazul

Probabil majoritatea știți cine a fost Pintea Viteazul, sau ați auzit de acest personaj datorită celebrului film, care îl are pe Florin Piersic drept protagonist în rolul acestui faimos haiduc. Totuși, probabil că nu mulți știu că există un drum care îi poartă numele și leagă județul Maramureș, de județul Cluj. Practic e limita dintre localitatea Măgoaja din județul Cluj și localitatea Rohia din Țara Lăpușului, Maramureș, locul unde am copilărit eu. Localitate despre care cât de curând o să scriu un articol.

Drumul lui Pintea e o splendoare. Indiferent că-l abordezi dinspre partea clujeană sau partea maramureșeană, drumul e spectaculos din toate aspectele. Mie îmi place să-l alint ca un ”mic Transfăgărășan”, datorită serpentinelor agresive și a ascensiunii până în vîrf, pentru că are o diferență de nivel considerabilă pe tot parcursul lui. După urcare, urmează o coborâre cel puțin la fel de spectaculoasă precum ascensiunea.

Locul e plin de viață, natură în toată splendoarea ei pe tot parcursul anului și pe alocuri, mici popasuri unde te poți opri să iei o gură de aer, sau să te bucuri de o scurtă pauză în drumeția ta. Pe partea dinspre localitatea Rohia, după ce ai coborât de pe drumul lui Pintea e o vale , denumită Valea lui Pătru, unde găsești un izvor cu apă din inima pădurii, numai bună să-ți potolească setea, popasuri și locuri unde poți să-ți pui pătura să te pierzi în moment. Pe partea dinspre localitatea Măgoaja, o să te cucerească simplitatea locului și minunile de căsuțe tradiționale, care stau neclintite în fața timpului și așteaptă iubitorii de frumos să le admire. De fiecare dată când trec pe acolo, mă fascinează și mă invită să le mai salut din mers măcar, dacă nu tot fac cumva să-mi rup 5 minute pentru a le imortaliza.

Plăcerea mea, de fiecare dată când am ocazia, e să-mi fac o cafea, acolo sus, aproape de vârf, într-un loc de belvedere parcă, de unde pot admira serpentinele frumoase pe care drumul și le-a croit prin pădure. Mi-am făcut on obicei din a servi o cafea bună, acolo unde locul mi-o cere și parcă totul se integrează perfect în fiecare cadru. Am descoperit locul ăsta din pură întâmplare, dar cu siguranță simțind o chemare.

E chiar aproape de vârf, unde e și limita dintre județul Maramureș și județul Cluj, undeva spre partea clujeană și pe sensul de mers spre Cluj. La nici 100 de metri de la indicatorul ce separă județele, pe partea dreaptă , e un mic drum de pământ. Odată intrat pe acel drum, pe partea stângă, ți se așterne o priveliște superbă spre localitatea Măgoaja și împrejurimi. Dacă ai noroc de condiții meteo favorabile, poți surprinde un tablou de pus în ramă.

Când ajung acolo, îmi place să studiez un pic locul, să-l cercetez și să mă familiarizez. Prima dată când am ajuns acolo, am cercetat un pic zona, gândindu-mă că poate cine știe ce minuni mai ascunde acea zonă. Și totuși nu am cercetat îndeajuns, m-am bucurat așa mult că am găsit acel loc minunat de contemplare și savurat cafeaua, că m-am mulțumit cu atât, însă explorarea poate fi nemărginită.

De fiecare dată când trec pe acolo, încerc să-mi fac timp să opresc în acel ”loc de cafea” cum îl alint eu. Și când sunt pe fugă, opresc 5 minute pentru un salut scurt și îmi văd de drum. Norocul meu e că locuind la Cluj o vreme și traversând acel drum de nenumărate ori, am ajuns să-l cunosc în multe ipostaze.

În fiecare sezon are ceva aparte și e un spectacol toată experiența de traversare a drumului. Iarna îmi place contrastul pe care drumul închis la culoare îl are cu albul zăpezii și cu ultimele frunze rămase în copaci, necăzute peste toamnă. Toamna, e o simfonie și o splendoare mai ales când frunzele formează un covor pe drum. Primăvara e viață, verde crud și concerte non stop , iar vara e o răcoare în plină caniculă datorită pădurii abundente.