Cascada Urlatoarea Clincii
Bună ziua dragilor!
Dacă dată trecută am alergat prin Lavandă, și înainte am luat-o la pas prin Oradea, în această dupăamiază o luăm la plimbare către Cascada Urlatoarea Clincii. De ce avem nevoie pentru această plimbare? De voie bună, răbdare și…abilitatea de a nu lua lucrurile prea în serios. Alt echipament special? Poate bețe, poate bocanci, pelerină de ploaie, fluier pentru urs, dar mai depinde și de sezon și de noroc.
Dar ce-i cu abilitatea de a nu lua lucrurile prea în serios? Păi, pentru călătoria noastră ne întoarcem puțin în timp, în luna mai a anului trecut, când bunele mele prietene, Nico si Ena, s-au hotărât să facă o vizită. Și cum vizita a fost destul de scurtă, și ne-am propus multe, am zis că pentru drumeție să alegem un traseu mai aproape, pe care nu fusesem niciodată.
Ca informație de bază, eu îmi plimb cățelul la baza Bucegilor, pe drumul spre Ciubotea iar în plimbările cu Lord tot am văzut indicator spre Cascada Urlătoarea Clincii.
Cu un mic research, dar oarecum fără succes, am găsit câteva informații despre ce ar trebui să fie acolo. Ironic este că, atașat articolului corect din punct de vedere al traseului și al dificultății, era o fotografie de la altă cascadă. Și am fost oarecum sceptice, dar ne-am făcut iluzii că cine știe ce minune găsim acolo, și că o să găsim oală de la capătul curcubeului.
Dar gata cu poveștile, să o luăm la picior.
Traseu Cascada Urlatoarea Clincii
Traseul este unul destul de ușor din punctul meu de vedere (desi marcajul o sa vedeti ca zice altceva). Teoretic există drum forestier de acces până la Cabana Ciubotea, însă este cu barieră, așa că nu va bazați pe el. De la bariera de la ieșirea din Bran (Poarta-Zănoaga), se parcurge drumul forestier aproximativ 45 min mers relax, iar după al doilea pod de piatră, (Înainte de cabana Ciubotea), pe partea stângă se zărește indicatorul.
Acesta arată o oră, noi am făcut cred că o ora jumătate, cu multe opriri de poze și multe, dar multe prosteli cu Lord. Urcarea este lină până la un punct, apoi urmează o porțiune abruptă, plină de rădăcini. Ar mai fi de menționat și faptul că este o pădure deasă, iar la momentul la care am urcat noi, erau mulți copaci căzuți din iarnă.
Puncte Forte
Cred că principalul punct tare este ca acest traseu poate fi făcut de oricine, este mai mult o plimbare, și există niște puncte din care se vede Piatra Craiului genial.
Puncte Slabe
Destinația în sine nu este uimitoare dar cu toate astea cel mai mare dezavantaj ar fi posibilitatea foarte mare de a te vedea cu Moș Martin așa că în rucsăcel ar fi ideal ceva echipament adecvat acestui posibil „date”.
Destinația finală
După cum am spus, destinația finală nu a fost vreo cascadă mirifică în spatele căreia sunt peșteri pline de sirene, ci doar un pârăiaș, limpede, cu un susur divin, ascuns așa printre crengile de brad.
Lordutul nostru a fost în extaz să se balaceasca pe acolo, noi ne-am relaxat frumos la soare, ne-am bucurat de puțină zapda, că doar nu vezi peste tot zăpadă în mai, și am decis să subscriem la zicala: „Călătoria este mult mai importantă decât destinația finală!”.
Experiență generală
Experienta în sine a fost super făină, contează enorm și pe cine ai lângă ține, și cum decizi să vezi lucrurile. Traseul nu este spectaculos, sau un Must Have al Bucegilor, dar este un traseu excelent pentru ceva bonding time cu prietenii sau familia.
Cam atât a fost plimbarea de astăzi, v-am lăsat și ceva fotografii pentru a înțelege mai bine despre ce vorbesc. Până data viitoare, puteți explora pagina noastră, și colegii au ceva aventuri expuse.
De asemenea ne gășiți pe insta, mă găsiți și pe mine acolo, iar dacă vreți să ne cunoaștem mai bine, va aștept cu multă voie bună și experiențe diverse pe blogul meu.
Să aveți #adremerlife,
Cristiana Apreutese
