Abația Cisterciană de la Cârța

„Abația Cisterciană de la Cârța”

Bună!

Eu sunt Diana și vă pot spune despre mine că ador să călătoresc, să descopăr locuri noi și oameni faini, tradiții și povești.
Astăzi vreau să vă povestesc într-un scurt rezumat despre ”Abația Cisterciană de la Cârța”, sau cum îi spunem noi cei din Țara Făgărașului, în termeni mai familiari, ”Mănăstirea Cârța”.

Mănăstirea Cisterciană

Ca și introducere, o să vă spun câteva cuvinte despre satul cu același nume, aflat la numai 31 km distanță de Municipiul Făgăraș. 

Cârța, în germană înseamnă ”candelă” și este un sat în care s-au păstrat tradițiile și legendele, cu oameni gospodari, încărcați de povești cufundate în viața de altă dată și cu multă energie pozitivă. Starea caselor este impecabilă iar în fața porților zărești la tot pasul flori înflorite.

Abația Cisterciană de la Cârța

Aici s-a născut Ana Munteanu, mama Mariei Tănase, celebra cântăreață de muzică populară. Artista și-a petrecut perioade bune din timpul vieții în localitatea Cârța, locul de unde a cules și celebrul cântec, ”Mă dusei să trec la Olt”.
De îndată ce ajungi în centrul satului, zărești  mănăstirea cisterciană. În lumina soarelui, abația pare un loc idilic și liniștit.

Abația Cisterciană de la Cârța


Aflăm că a fost înființată în anul 1200, ca metoc al abației călugărilor Cistercieni veniți din Franța și că este unica mănăstire cisterciană care s-a păstrat parțial în România.
Cistercienii, călugării albi sau călugării-țărani, cum li se spunea, erau renumiți pentru hărnicie, măiestrie în construcția edificiilor și pricepere, mai ales în ale viticulturii și pisciculturii, de unde și-au atras cu timpul și faima de mari băutori de vin. Își construiau abațiile preferențial în zone nepopulate și mlăștinoase cu trestie.
Trăiau auster, fără confort, munceau și aveau program de rugăciune foarte strict, mai exact, din trei în trei ore. Cistercienii se hrăneau doar cu frunze de fag, puțină brânză, nu mâncau carne, doar pește. Nu aveau nici o sursă de încălzire în camerele lor, dormeau pe paturi de fân, se îmbrăcau numai în veșminte albe, făcute de ei și vorbeau doar strictul necesar.

Aceştia au ridicat la început o construcţie simplă din lemn, însă câţiva ani mai târziu au adus maiştrii pietrari din Franţa care au ridicat o adevărată construcţie gotică. În secolele XIII și XIV, acest locaș al Cistercienilor, a exercitat o influență importantă în istoria zonei. Deși pârjolul tătăresc și năvălirile turcilor au lăsat în urmă daune grave, clădirile fuseseră mereu refăcute.

Mănăstirea Cisterciană de la Cârța sau Abația Cisterciană de la Cârța a fost distrusă în întregime și refăcută de mai multe ori. În jurul anului 1550 fosta mănăstirea cisterciană de la Cârța devine parohie evanghelică, iar azi, aici, se oficiază slujbe pentru comunitatea evanghelică din sat.

Biserica ( Abația Cisterciană de la Cârța ) este mică. De îndată ce pășim înăuntru, podelele scârțâie sub picioare iar mirosul de lemn vechi, ne poartă într-o altă lume. O lume de acum câteva sute de ani, în care biserica și religia erau lucrurile cele mai de preț ale unui om. Cărțile de rugăciune sunt deschise pe băncuțe. Biserica are formă de cruce și este luminată de ferestre mari, circulare. Altarul este unul baroc, străjuit de Sf. Petru și Sf. Pavel. Orga mecanică este de remarcat și ea.

O parte a mănăstirii a fost transformată în casă parohială, aceasta fiind cea mai veche casă locuită din Transilvania. Stilul este cel tipic cistercienilor, de tranziție de la romantic la gotic. Zidăria de gresie calcaroasă este împodobită cu inserții de piatră prelucrată îngrijit.
În curtea bisericii puteți vedea mormintele de soldați germani căzuți în primul război mondial la Porumbacu, mutate aici pentru a fi protejate.

În ultima vreme, mănăstirea a fost puternic mediatizată, pentru apariția ei în filmul de groază “The Nun”.

Mii de turiști străini, poposesc aici, an de an. Curiozitatea lor nu e legată doar de ruinele mănăstirii, ci și de legendele care spun că vechea abație e bântuită de fantomele călugărilor care au construit-o și care au trăit aici.
Vă recomand cu drag să ajungeți în acest loc de poveste!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.